Titlul original în limba franceză: „Tibet. Une civilisation blessée”

<div align="justify"> Tibetul este „un ţinut înalt şi pământul său e pur. Munţii săi înzăpeziţi sunt la originea tuturor lucrurilor, izvorul nenumăratelor râuri şi şuvoaie. Este inima sălaşului zeilor” (Manuscris de la Dunhuang, extras din „Pelliot tibetain”, 840, sec. al XVIII-lea). <br>Françoise Pommaret, doctor în etnologie, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, specializată în istoria și tehnologia artei tibetane ne oferă un periplu în țara „învecinată cu cerul”, o țară „în care cei ce au văzut-o se întorc mereu”. <br> Frontierele Tibetului au variat de-a lungul epocilor, ajungând până la Dunhuang pe Drumul Mătăsii şi în nordul Yunnanului, incluzând Ladakh şi unele regiuni din nordul Indiei şi Nepalului în sec. al VIII-lea. Pentru guvernul tibetan, exilat în anul 1959, denumirea de Tibet se referă la Tibetul etnic şi cultural, desemnat prin termenul „Cholka sum” („Tibetul celor trei provincii”). Pentru chinezi, denumirea de Tibet („Xizang”, „Casa comorilor de la Apus”) se aplică Regiunii Autonome Tibet (RAT, creată în 1965) cu capitala la Lhasa. La începutul secolului XX, o parte din Kham devine provincia Xikang, desfiinţată de comunişti în anul 1955. Provincia Amdo este împărţită între trei provincii chineze: Qinghai, Gansu, Sichuan. Podişul tibetan este mărginit la sud de arcul himalayan. Altitudinea de habitat este cuprinsă între 3100 şi 5000 m. în cea mai mare parte a teritoriului. Culmile mai înalte de 6000 de metri sunt acoperite de zăpezi veşnice.

ISBN: 978-1-60257-053-5

POMMARET, Françoise

39(515)(031)