<div align="justify"> «Născut pentru a fi arhitect, Cezar Lăzărescu construiește povestirea-jurnal cum construiește casele: simplu, clar și foarte uman: „Ce-am căutat eu prin lumea în care am umblat? – spune el – Viața, oamenii, viața gândită în oameni, candoarea și puritatea oamenilor și mai presus de toate, permanența, crâmpeie de eternitate dăltuită în rocă. [...] Arta aceasta [arhitectura – n.n.] este, după mine, una dintre cele mai elocvente. Cred că arhitectura unui popor sau a unui oraș, privită prin ochii sufletului, dar mai ales citită cu cei ai minții, îți poate vorbi cu multă claritate despre cultură și istorie, despre sensibilități proprii sau influențe străine, despre societate, despre aspirații și posibilități, de fapt, despre viața însăși”.» – Angela Bilcea

LĂZĂRESCU, Cezar

72.03(100)