<div align="justify">Însemnările acestea sunt – majoritatea – din fuga trenului. Mi-am petrecut în goana lui mare parte din viață, egalând, poate, la un loc, orele de serviciu ale unui șef de tren... Am fost în el cum este un jocheu pe crupa calului; cum doarme un cioban pe sufletul milenar al pământului în sarica-i mițoasă; cum bat suratele cânepa în unda Arieșului... Trepidațiile „vagonului de turneu” mi-au dat euforia unui nesfârșit dor de ducă... Țăcănitul telegrafului din birourile de mișcare l-am avut în sânge mii de nopți, împiegații fiindu-mi frați și primitoare gazde. M-am strecurat prin viața simplă a acarilor, ca marfarele... Luminile semafoarelor și scrâșnetul macazurilor mi-au făcut semn și mie și lor... Aplauzele primite de corifeii acestei cărți le-am socotit mândrie românească... Navigând pe scăpărătoarea lor eternitate, umil condeier, m-am pierdut în pulberea stelară a gloriosului nostru teatru, căutând să-i slăvesc măreția! – Gaby Michailescu

MICHAILESCU, Gaby

792(498):929