<div align="justify"> Venicika Erofeev ia trenul din Moscova și încearcă să ajungă la iubita lui, care-l așteaptă nerăbdătoare în gara Petușki. Alături de îngerii care-i tot apar prin preajmă pe măsură ce, ca să-și treacă plictisul, mai ia un gât de votcă, alături de o șleahtă de pasageri hârșâiți în ale socialismului și-n meandrele de necuprins ale tăriei dătătoare de fantezii multilaterale, Venicika rememorează în bătaie de joc realizările extraordinare ale omului sovietic și marchează fiecare kilometru al călătoriei cu câte o rețetă de alcool dătător de fericire. <br><br><hr/><br> „Spațiul întâlnirii dintre băutorul metafizic și lumea «realistilor» este acela al mahmurelii. <b>Moscova-Petușki</b> nu este numai un imn dedicat băuturii, ci și un bocet mahmur al întâlnirii cu lumea. În restaurantul de la gară, buimac, eroul meditează: «De ce-s cu toții atât de grosolani?… De ce așa? O, dacă întreaga lume, dacă fiecare din lumea asta ar fi liniștit și temător, cum sunt eu acum, dacă ar fi nesigur de sine și s-ar îndoi de temeinicia locului său sub soare – ce bine ar fi… Aș accepta să trăiesc pe pământ și o veșnicie, dacă mai înainte mi s-ar arăta un ungher unde nu întotdeauna este loc pentru faptele eroice».” (Emil Iordache)

ISBN: 978-973-46-4380-6

EROFEEV, Venedikt

821.161.1-31=135.1