<div align="justify"> ˂Supranumit „Violonistul Diavolului" ca urmare a aspectului ciudat (Paganini suferea de sindromul Marfan, care îi conferea o înfățișare pe care restul o considera ciudată - degete lungi, înalt, palid, aspect cadaveric), se credea a fi supranatural grație capacităților extraordinare precum dexteritatea ieșită din comun și tehnica inovativă perfectă. Talentul aparent inuman și notele "magice" au condus la răspândirea rapidă a zvonului cum că acesta ar fi făcut un pact cu Diavolul, ceea ce s-a soldat cu ostracizarea sa, Biserica Catolică refuzând să-l înmormânteze într-un cimitir din Genova. Ce-i drept, nici Paganini nu s-a arătat prea interesat în timpul vieții să surmonteze în vreun fel atitudinea negativă produsă de imaginea diabolică creată în jurul lui. De fiecare dată când i se oferea ocazia de a clarifica situația răspundea sarcastic: "Cum altfel credeți că aș putea cânta în modul în care o fac?!". <br>Paganini nu era arogant din fire defel, era în schimb perfect conștient de valoarea pe care o avea și nu permitea niciodată să fie umilit sau tratat într-o manieră necorespunzătoare. Fiind rugat să înlocuiască în timpul spectacolului unul dintre dansatori, pe scena teatrului, reacția imediată a publicului a fost să fluiere și să huiduie. Paganini, simțind-se profund jignit, a început să plângă preț de câteva momente, dar a decis să nu se lase intimidat, demonstrând audienței că vioara lui poate scoate sunete magice, imitând chiar sunetele scoase de animale. Tot defetismul de care dăduse dovadă inițial publicul s-a transformat în apoteozarea maestrului, dar acesta nu a fost capabil să "uite" episodul, refuzând în cele din urmă să finalizeze concertul imediat după ce câștigase admirația celor din sală. <br>În timpul altui concert, una din corzile vioarei s-a rupt. Audiența, dirijorul, orchestra s-au oprit, toată lumea așteptându- se ca acest lucru să ducă de asemenea la oprirea concertului, dar Paganini nu s-a oprit, a continuat să cânte la o vioară cu probleme și să o facă la fel de bine, încât toată lumea a uitat complet "incidentul". După alte câteva momente, o altă coardă s-a rupt, din nou același moment de tăcere, publicul, orchestra și dirijorul încremenind. Paganini a continuat să cânte și să facă abstracție de faptul că avea o vioară cu probleme. Episodul s-a repetat și Paganini a rămas cu o singură coardă la vioară, dar nu a renunțat, și-a făcut treaba până în ultimul moment și a reușit să scoată sunete impecabile chiar și în asemenea condiții. Din acest motiv e considerat un simbol al profesionalismului, al depășirii propriilor limite. El reușea să sfideze hazardul și găsea întotdeauna o soluție chiar și în situații aparent imposibile. <br>Adesea descris drept eretic, cu un aspect fizic urât, neîngrijit, Paganini reușea să seducă un număr considerabil de femei grație personalității sale puternice. În final moare în dizgrație, departe de casă, ca rezultat al atitudinii avute toată viața față de Biserică: Paganini era ateu și nu rata nicio ocazie să ironizeze preoții, într-o zi chiar chemând unul acasă sub pretextul unei spovedanii, în realitate doar oportunitatea perfectă de a-şi bate joc de ritual și de ce cel care îi călcase pragul.˃

VINOGRADOV, Anatoli

929:78.07(450)=135.1