<div align="justify"><b>Isabel și apele diavolului</b> ilustrează continua tensiune a spiritului lui Eliade între magic și mistic, între voință și har, între autorealizarea eului și pierderea de sine în Dumnezeu, vizibilă și în foiletoanele pe care le trimitea <i>Cuvântului</i>, în ciuda faptului că <i>Itinerariul spiritual</i> (1927) părea să fi închis ciclul evoluției sale de la teosofie la ortodoxie. Nehotărârea de a se desprinde pe de-a-ntregul din orizontul îndumnezeirii magice, al creării sufletului nemuritor prin voință și efort propriu, a primit hrană nouă odată ajuns în India. Metafizica realistă de care vorbește în roman se dovedește a fi aproape un sinonim pentru tantra. Ea este pusă în termenii manifestării realului prin joc și a creației prin logos, așa cum sunt înțelese de filosofia indiană (mai precis, așa cum o înțelegea Eliade atunci). <br><div align="right">• Liviu Bordaș

ISBN: 973-38-0028-7

ELIADE, Mircea (1907-1986)

821.135.1-31