<div align="justify">„Pretextul romanului Adam şi Eva e o scenă trăită prin septembrie 1918 la Iaşi. Pe strada Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am întâlnit o femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parcă speriaţi, care mă priveau cu o mirare ce simţeam că trebuie să fie şi în ochii mei. Femeia mi se părea cunoscută, deşi îmi dădeam perfect seama că n-am mai văzut-o niciodată. Din toată înfăţişarea ei înţelegeam că şi ea avea aceeaşi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie şi curiozitate, ca şi când ne-am fi revăzut după vreme îndelungată. Nu ne-am oprit însă deşi am dorit amândoi. Umbrela îi alunecase într-o parte. Din figura ei totuşi n-am reţinut decât ochii şi mai mult privirea. După ce am trecut câţiva paşi, mi-a părut rău că nu m-am oprit şi am întors capul. Făcuse şi ea aceeaşi mişcare, îndemnată desigur de acelaşi imbold. Pe urmă a dispărut pentru totdeauna...” (Liviu Rebreanu) <br><br>Nu sunt puține mărturisirile lui Liviu Rebreanu despre propria-i operă, dar una dintre ele, reluată de câte ori a avut ocazia, e de natură să surprindă, în ciuda motivației ce o avansează. Întrebat de reporteri despre preferințele sale în legătură cu creațiile-i românești, nu a ezitat niciodată să răspundă <b>Adam și Eva</b>.<br><br>Nu știu dacă preferința autorului pentru <b>Adam și Eva</b> se explică prin propriile lui mărturisiri sau dacă avem și noi dreptate prin încercarea de a identifica un mecanism mai puțin vizibil în veșnic tăinuitele miracole ale creației. Sau poate să fie pur și simplu o afecțiune aparte, ca pentru un copil ceva mai sensibil și firav, având nevoie de o atenție specială. Cine știe...<br><div align="right">• Andrei Moldovan

ISBN: 973-591-363-1

REBREANU, Liviu (1885-1944)

821.135.1-31