<div align="justify">Paginile <b>Apelului către lichele</b> au fost scrise pe fundalul unei drame istorice. Ele sunt febrile pentru că au fost puse pe hârtie sub febra urgenței de a evacua trecutul și sub teama că ar putea să ni se întâmple ceea ce între timp ni s-a întâmplat. Din acest punct de vedere volumul <b>Apel către lichele</b> este documentul unei societăți învinse și, confruntat cu ceea ce a urmat și cu momentul în care ne aflăm, un document al triumfului lichelelor. El este totodată un proiect tipic de intelectual umanist (și iluminist), care crede că o lume poate fi schimbată cu ajutorul cuvintelor. De aceea, în cele mai multe dintre paginile acestei cărți care are ca temă o miză a istoriei, cuvintele sunt încinse la roșu, sunt patetice, sunt forțate să își atingă limita, sunt urlate, imprecate, aleargă pe scenă despletite și se bat cu pumnii în piept. Și, pentru că între timp s-au dovedit neputincioase, ele sunt în aceeași măsură tragice și ridicole. Iar pentru că au fost scrise sub revărsarea nemijlocită a unei stări de spirit, multe dintre ele, stilistic vorbind, sunt și discutabile. Cititorul care nu a trăit acei ani sau care nu i-a trăit ca autorul acestor rânduri trebuie de aceea să fie îngăduitor cu ceea ce va citi. Totul a fost atunci aruncat în luptă cu ideea că lumea urma să se aleagă între bine și rău. Cu ce disperare am vrut atunci, câțiva dintre noi, să mutăm cursul lucrurilor în direcția cea bună! Iar „direcția cea bună” – de asta nu mă îndoiam nici o clipă, așa cum nu mă îndoiesc nici acum – trecea prin eliberarea societății românești de figura emblematică și dominatoare a lichelei ieșite din comunism și care se pregătea acum să facă din nou istorie. <br><div align="right">• Gabriel Liiceanu

ISBN: 973-50-1196-4

LIICEANU, Gabriel

821.135.1-4