<div align="justify">Sfânta Treime este suprema taină a existenței, care explică însă toate, sau fără de care nu se poate explica nimic. De aceea, deși e suprema taină, este întrucâtva inteligibilă, conformă până la un loc unei logici. Ea se prezintă ca atare ca o metafizică reală, sau ca fundamentul abisal, dar într-un fel inteligibil, a toată existența. Filosofiile care vorbesc de o metafizică rămân într-o totală neclaritate în privința metafizicii despre care vorbesc ele. Pentru ele, acea realitate metafizică nu e decât o esență stăpânită de o lege a evoluției sau emanației, din care ies toate, stăpânite de aceeași lege. Dar cine a putut da acea lege, care arată în sine o dependență, dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezintă drept lipsită de orice logică. Cel puțin în privința scopului pe care-l poate urmări Sfânta Treime, sau sensului pe care îl poate oferi Ea pentru existență, e deplin acceptabilă din punct de vedere logic. Ea este o iubire fără început și urmărește o extindere a iubirii. Și ce poate justifica existența mai mult decât iubirea? Iubirea nu satură pe nimeni, niciodată. Deci poate fi fără de sfârșit; și de aceea poate fi și fără de început. <br><div align="right">• Preot prof. Dumitru Stăniloae

ISBN: 973-616-030-0

STĂNILOAE, Dumitru

271-1