<div align="justify"><b>Adela</b> este cel mai bun roman de analiză pe care îl avem și o suavă expresie a dragostei platonice. Autorul, preocupat de o singură problemă, aceea a reconstituirii datelor sufletești originare, nu creează plastic, în suprafață, cu caractere și scene vii. La drept vorbind, nici nu creează oameni, ci, fără să fie abstract în sensul ideologic, construiește unități psihologice. În <b>Adela</b> avem monografia psihologică a iubirii cu toate tulburările ei intelectuale, afective și fizice, dar mai ales extraordinar de profunda analiză a îndoielii.<br><br><b>Adela</b> e romanul unui cazuist, însetat de certitudini şi înspăimântat de contradicţiile ce răsar la tot pasul, al unui intelectual cu acţiunea erotică paralizată de prea multă disociaţie. Emil Codrescu, cvadragenar îndrăgostit de mult mai tânăra Adela, e încurcat de mărunte cazuri de conştiinţă mărite cu lentila şi făcute aducătoare de anxietăţi, întoarce vorbele femeii pe toate părţile ca de pe o catedră scolastică, zădărnicind prin raţiocinări şi scrupule intimitatea, până ce femeia, agasată, pleacă.

IBRĂILEANU, Garabet

821.135.1-31